Bruxismul este o afecțiune frecvent întâlnită, dar adesea trecută cu vederea, care poate produce în timp leziuni dentare importante, dureri musculare și tulburări ale articulației temporomandibulare. Mulți pacienți descoperă problema abia atunci când apar complicații precum tocirea accentuată a dinților, dureri matinale ale maxilarului sau cefalee persistentă.
Prin urmare, pentru a preveni consecințele pe termen lung și pentru a ne menține sănătatea atât orală, cât și generală, este foarte important să înțelegem mecanismele, cauzele și opțiunile de tratament disponibile pentru această afecțiune.
Ce este bruxismul?
Bruxismul este o afecțiune caracterizată prin contracții ritmice și involuntare ale mușchilor masticatori, în special ai mușchiului maseter, însoțite de scrâșnirea dinților, strângerea puternică a arcadelor dentare și uneori de împingerea mandibulei înainte sau lateral. Poate apărea atât în timpul somnului (forma nocturnă), cât și în stare de veghe (forma diurnă), fiecare având mecanisme și factori declanșatori relativ diferiți.
Din punct de vedere clinic, afecțiunea este împărțită într-o formă primară, fără o cauză medicală evidentă, și o formă secundară, asociată unor afecțiuni neurologice, psihiatrice, tulburări de somn sau consumului anumitor medicamente. În cazurile severe, afecțiunea poate duce la distrucții dentare semnificative, fracturi ale restaurărilor protetice, hipersensibilitate dentinară, dureri musculare și limitarea mișcărilor articulației temporomandibulare.
Diagnosticul este în principal clinic, dar evaluarea trebuie completată, la nevoie, de investigații pentru identificarea factorilor de risc asociați, în special tulburările de somn.
Cum se manifestă bruxismul la copii?
La copii, bruxismul nocturn este forma predominantă și afectează aproximativ 15-40% dintre copii, comparativ cu 8-10% la adulți. De cele mai multe ori, scrâșnitul dinților apare în timpul somnului profund sau în fazele de microtrezire și este observat de părinți sub formă de zgomote repetitive anormale.
Manifestările la copii includ uzura precoce a dinților temporari sau permanenți, sensibilitate dentară, dureri de mandibulă la trezire, cefalee frontală sau temporală și tulburări de somn. În general, scrâșnitul din dinți pediatric este considerat o condiție tranzitorie, asociată etapelor de creștere, erupției dentare sau adaptării sistemului neuromuscular.
Totuși, în cazurile persistente, poate influența dezvoltarea normală a ocluziei și poate favoriza apariția disfuncțiilor temporomandibulare sau a problemelor ortodontice. Monitorizarea atentă și evaluarea periodică sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.
Câte tipuri de bruxism există?
Clasificarea clinică are în vedere momentul apariției și contextul neuromuscular în care se manifestă, fiecare tip având particularități clinice distincte.
Diurn
Această formă afectează aproximativ 22,1-31% din populație. Se manifestă în stare de veghe prin strângerea voluntară sau semivoluntară a dinților și prin tensiune musculară susținută la nivelul mandibulei. Această formă este strâns legată de stres, anxietate și stări de hipervigilență, de alertă, fiind considerată un fenomen central mediat, asociat activării sistemului nervos autonom.
Spre deosebire de forma nocturnă, forma diurnă nu este clasificată ca tulburare de mișcare la persoanele altfel sănătoase, dar poate genera dureri musculare și oboseală masticatorie cronică.
Nocturn
Forma nocturnă apare în timpul somnului și este încadrat ca tulburare de mișcare asociată somnului. Episoadele sunt corelate cu microtreziri frecvente și cu activitatea autonomă crescută, incluzând creșterea frecvenței cardiace și a efortului respirator.
De cele mai multe ori, pacientul nu este conștient de problemă, iar diagnosticul se bazează pe semnele clinice și, în cazuri selectate, pe investigații de somn.
Care sunt cauzele bruxismului?
Fiziopatologia bolii este complexă și strâns legată de ritmul circadian. Forma nocturnă este considerat o tulburare de mișcare legată de somn, reglată la nivelul sistemului nervos central, implicând activitatea cerebrală și autonomă asociată stărilor de trezire.
Episoadele de scrâșnit din dinți apar ca răspuns exagerat la microtrezirile fiziologice din timpul somnului, însoțite de modificări electroencefalografice, creșterea activității musculare orofaringiene și intensificarea respirației.
Forma diurnă, în schimb, este mai frecvent asociat cu stresul emoțional și cu stările de vigilență crescută, manifestându-se prin activitate musculară masticatorie repetitivă sau susținută în timpul zilei.
Predispoziția genetică
Studiile arată că factorii ereditari pot contribui la apariția scrâșnitului din dinți. Aproximativ 20-50% dintre pacienții care prezintă această afecțiune declară că cel puțin un membru al familiei este sau a fost afectat de același diagnostic. Un studiu de asociere la nivelul întregului genom (genome-wide association study – GWAS) a evidențiat o corelație semnificativă între varianta rs10193179 a genei Myosin IIIB (MYO3B) și scrâșnitul dinților timpul somnului, sugerând existența unei susceptibilități genetice în dezvoltarea acestei tulburări.
Tulburările de somn
Sindromul picioarelor neliniștite, mișcările periodice ale membrelor în timpul somnului, boala de reflux gastroesofagian asociată somnului, tulburarea comportamentală din somnul REM și epilepsia legată de somn sunt afecțiuni frecvent asociate cu forma nocturnă. Cu excepția tulburării comportamentale din somnul REM și a bolii Parkinson, se consideră că principalul element comun care leagă aceste patologii este fenomenul de microtrezire din timpul somnului.
Aproximativ 50% dintre adulții diagnosticați cu apnee obstructivă de somn prezintă și bruxism asociat somnului. Indicele episoadelor de scrâșnit din dinți se corelează pozitiv cu indicele apnee-hipopnee la pacienții cu apnee obstructivă de somn ușoară până la moderată, definită printr-un indice apnee-hipopnee sub 30 de evenimente pe oră. Unii cercetători sugerează că scrâșnitul din dinți în timpul somnului ar putea avea chiar un rol protector în timpul microtrezirilor asociate tulburărilor respiratorii din somn.
Anumite tratamente medicamentoase
Utilizarea amfetaminelor, antipsihoticelor, inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei, inhibitorilor recaptării noradrenalinei și dopaminei, precum și a unor droguri, a fost asociată cu apariția bruxismului nocturn. Totuși, datele existente nu sunt concludente în ceea ce privește relația de cauzalitate, rămânând neclar dacă aceste substanțe agravează un bruxism preexistent sau pot declanșa bruxism primar.
Anumite afecțiuni neurologice și psihiatrice
Printre afecțiunile neurologice și psihiatrice asociate cu scrâșnitul din dinți în timpul somnului se numără tulburările de anxietate, boala Alzheimer, coreea Huntington, atrofia multisistemică, traumatismul cranio-cerebral, sindromul Down, sindromul Rett, paralizia cerebrală și tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD). Se consideră că medicamentele stimulante utilizate în tratamentul ADHD pot contribui parțial la asocierea dintre această afecțiune și scrâșnitul din dinți.
Alți factori predispozanți și circumstanțe favorizante
Consumul exagerat de alcool, aportul excesiv de cafeină, fumatul și expunerea la situații de stres intens și prelungit reprezintă factori suplimentari care pot favoriza apariția sau agravarea scrâșnitului din dinți. Acești factori influențează activitatea sistemului nervos autonom și calitatea somnului, contribuind astfel la manifestările clinice ale acestei tulburări.
Ce factori cresc riscul apariției afecțiunii?
Apneea obstructivă de somn și tulburările anxioase sunt printre cei mai frecvenți factori de risc, dar și oboseala cronică, munca în ture, dezechilibrele hormonale sau consumul de substanțe stimulante pot favoriza apariția și persistența scrâșnitului din dinți. De asemenea, pacienții cu lucrări de protetică dentară sau modificări recente ale ocluziei pot dezvolta episoade compensatorii de scrâșnit din dinți dacă adaptarea nu este optimă.
Care sunt simptomele scrâșnitului din dinți?
Afecțiunea se manifestă printr-o varietate de simptome, cu intensitate variabilă:
- Dureri dentare: apar ca urmare a suprasolicitării smalțului și dentinei, fiind adesea mai intense dimineața;
- Durere sau rigiditate mandibulară: cauzată de oboseala mușchilor masticatori, cu senzație de blocaj articular;
- Cefalee (durere de cap): de tip tensional, localizată frontal sau temporal;
- Uzura dentară: aplatizarea suprafețelor ocluzale și apariția fisurilor sau fracturilor dentare;
- Tulburări ale articulației temporomandibulare: zgomote articulare, limitarea deschiderii gurii și disconfort funcțional.
Toate acestea afectează, în mod negativ, capacitatea pacientului de a mesteca și, implicit, calitatea vieții.
Ce tratament se recomandă pentru bruxism?
Tratamentul bruxismului urmărește în principal prevenirea deteriorării dentare și ameliorarea simptomelor, fiind adaptat fiecărui pacient:
- Consilierea și educația pacientului reprezintă primul pas, incluzând igiena somnului și reducerea factorilor declanșatori;
- Intervențiile comportamentale, precum tehnicile de relaxare, biofeedback-ul și terapia cognitiv-comportamentală, pot reduce tensiunea musculară și ameliora anxietatea frecvent asociată;
- Dispozitivele orale, în special gutierele rigide acrilice, protejează dinții și reduc disconfortul matinal, fără a elimina complet episoadele afecțiunii. Utilizarea acestora este importantă mai ales la pacienții cu aparate dentare sau lucrări dentare extinse;
- Tratamentul farmacologic este rezervat cazurilor rezistente, având eficiență limitată și fiind utilizat cu prudență;
- Toxina botulinică poate reprezenta o opțiune în formele severe, reducând forța contracției musculare, dar necesită monitorizare atentă.
Pot exista complicații?
Bruxismul, mai ales atunci când este persistent și netratat, poate determina o serie de complicații locale și generale, cu impact semnificativ asupra sănătății orale și a calității vieții. Una dintre cele mai frecvente consecințe este uzura accentuată a dinților, manifestată prin aplatizarea suprafețelor ocluzale, subțierea smalțului și expunerea dentinei, ceea ce favorizează hipersensibilitatea dentară și crește riscul de fracturi coronare.
De asemenea, aceasta afectiune poate duce la fisuri dentare, fracturi ale obturațiilor, coroanelor sau punților dentare, compromițând lucrările de restaurare existente și necesitând tratamente stomatologice repetate. Suprasolicitarea cronică a mușchilor masticatori favorizează apariția durerilor musculare faciale, a oboselii mandibulare și a cefaleei de tip tensional, în special la nivelul regiunilor temporale.
O altă complicație importantă este afectarea articulației temporomandibulare, care se poate manifesta prin zgomote articulare, limitarea deschiderii gurii, durere la masticație și, în forme avansate, disfuncție articulară cronică. În timp, aceste modificări pot influența negativ postura capului și a gâtului.
La nivel gingival și parodontal, forțele excesive generate de scrâșnitul dinților pot contribui la retracții gingivale și la agravarea bolii parodontale existente. Nu în ultimul rând, bruxismul cronic poate avea un impact psihologic, prin tulburări de somn, iritabilitate și scăderea calității vieții, afectând atât pacientul, cât și pe cei din jur.
Cum se poate preveni scrâșnitul din dinți?
Prevenția se bazează pe controlul cauzelor subiacente. În anumite cazuri, se pot purta noaptea gutiere pentru bruxism, însă abordarea eficientă presupune reducerea stresului, tratarea tulburărilor de somn și menținerea unui echilibru ocluzal corect, cu impact pozitiv în ceea ce privește partea de estetică dentară.
Bruxismul este o afecțiune multifactorială, frecventă și potențial invalidantă, care necesită o abordare medicală integrată. Diagnosticul precoce și tratamentul personalizat pot preveni complicații dentare și articulare semnificative. Dacă prezinți simptome sugestive, adresează-te unui specialist pentru o evaluare completă și pentru stabilirea unei strategii terapeutice adecvate.
Bibliografie
- Lal, SJ, Sankari, A., & Weber, DDS, KK. “Bruxism Management.” In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. [Updated 2024 May 1]. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK482466/ .
- Uchima Koecklin, KH, Aliaga-Del Castillo, A., & Li, P. “The neural substrates of bruxism: current knowledge and clinical implications.” Frontiers in Neurology, 2024 Oct 1;15:1451183. DOI: https://doi.org/10.3389/fneur.2024.1451183 . PMID: 39410996; PMCID: PMC11473305. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11473305/ .
- Shetty, S., Pitti, V., Satish Babu, CL., Surendra Kumar, GP., & Deepthi, BC. “Bruxism: a literature review.” Journal of Indian Prosthodontic Society, 2010 Sep;10(3):141–148. Epub 2011 Jan 22. DOI: https://doi.org/10.1007/s13191-011-0041-5 . PMID: 21886404; PMCID: PMC3081266. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3081266/ .
- Murali, RV., Rangarajan, P., & Mounissamy, A. “Bruxism: Conceptual discussion and review.” Journal of Pharmacy & Bioallied Sciences, 2015 Apr;7(Suppl 1):S265–S270. DOI: https://doi.org/10.4103/0975-7406.155948 . PMID: 26015729; PMCID: PMC4439689. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4439689/ .
- Lavigne, GJ., Khoury, S., Abe, S., Yamaguchi, T., & Raphael, K. “Bruxism physiology and pathology: an overview for clinicians.” Journal of Oral Rehabilitation, 2008 Jul;35(7):476–494. DOI: https://doi.org/10.1111/j.1365-2842.2008.01881.x . PMID: 18557915. Link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/18557915/ .
